

Prima impresie asupra Pieței Unirii a fost că locul oferă potențialul unei Agore, locul deschis al comunității, al opririi la “umbra” dealului cetății. Amenajarea recentă conturează acest spațiu și așează un paviment ce leagă piața de strada imediat adiacentă. Totuși, diferența de nivel rezultată în urma construirii parcării subterane pare să rupă legătura transversal și să contureze un centru scobit al acesteia. Ne-am propus să folosim acest caracter nou creat să păstrăm astfel cât mai mult din pavajul existent, iar intervenția noastră să adauge un strat fragil ce leagă și transversal piața. Gradenele longitudinale, construcții metalice diafane, ușoare, grupează locurile de stat dar sunt și mijloc de legare, de traversare, de rețesere a posibilităților de parcurgere a pieței. Ne dorim ca spațiul pieței să rămână liber pentru a putea fi umplut de diferitele evenimente și/sau momente ale anului. Piața devine un suport al activității. Oamenii sunt cei care pot decide cum și unde se așează și cum și pe unde se plimbă. Propunem mici intervenții în pavimentul pieței ce au menirea ca aceasta să devină un loc întins, nemăsurat de geometria actuală a celor trei locuri desenate cu piatră de culoare albă. Firul de apă propus accentuează această întindere longitudinală a spațiului și orientează către biserică.









© punctoranj 2026